Despre depresie
Despre depresie
După cum se știe deja, depresia este cea mai răspândită problemă din timpurile noastre. Depresia afectează toată viața persoanei bolnave, de la viața profesională, până la relațiile cu persoana iubită sau cu familia. Persoanele depresive simt că nu au energie să facă nimic și tocmai din această cauză este dificil pentru ele să creadă că au șanse de vindecare. O persoană depresivă, văzută din afară, poate fi etichetată pe nedrept de catre alte persoane ca fiind fără chef de viață, plângăcioasă, leneșă sau apatică.
Depresia se poate împărți în funcție de intensitate, dar și în funcție de modul ei de formare. Dacă în funcție de intensitate putem porni discuția de la depresie ușoară la depresie majoră, în ceea ce privește originea ei vorbim despre depresie introiectivă și depresie anaclitică. În cazul depresiei introiective, persoana depresivă a introiectat, a luat înăuntrul ei, toate răutățile pe care le-a auzit în jur, in special cele destinate ei și le-a pus la suflet.
Dacă în copilăria acestei persoane i s-a spus că nu este un copil bun, acum, provocat de un moment mai dificil, persoana retrăiește toate aceste lucruri de parcă s-ar fi întâmplat ieri și astfel este condamnată la o suferință continuă. Persoanele ce suferă de depresie introiectivă sunt cele care toată viața lor au luat mult prea în serios cuvintele „ești rau” sau „nu ești bun de nimic” și au ajuns în cele din urmă să le creadă și le regasesca în fiecare gest. Ele sunt cele care dacă le întreabă cineva de ce plâng, vor gasi o mulțime de motive, considerându-se vinovată în toate cazurile.
În cazul depresiei anaclitice, persoana trăiește un sentiment de vid interior, simte că totul este în zadar, iar motive pentru a trăi sunt foarte puține. Aceste persoane nu au primit îndeajunsă dragoste, îndeajunse încurajări, nu au avut persoane pe care să se poată baza în copilărie. Acestea au avut de obicei părinți foarte ocupați, care nu le-au acordat destulă atenție, astfel încât în această zonă au un deficit. Întrebate de ce simt tristețe, aceste persoane pot spune fie că viața nu are nicio noimă, fie că se simt fără viață și orice ar face nu pot fi fericiți.
Dacă în copilăria acestei persoane i s-a spus că nu este un copil bun, acum, provocat de un moment mai dificil, persoana retrăiește toate aceste lucruri de parcă s-ar fi întâmplat ieri și astfel este condamnată la o suferință continuă. Persoanele ce suferă de depresie introiectivă sunt cele care toată viața lor au luat mult prea în serios cuvintele „ești rau” sau „nu ești bun de nimic” și au ajuns în cele din urmă să le creadă și le regasesca în fiecare gest. Ele sunt cele care dacă le întreabă cineva de ce plâng, vor gasi o mulțime de motive, considerându-se vinovată în toate cazurile.
În cazul depresiei anaclitice, persoana trăiește un sentiment de vid interior, simte că totul este în zadar, iar motive pentru a trăi sunt foarte puține. Aceste persoane nu au primit îndeajunsă dragoste, îndeajunse încurajări, nu au avut persoane pe care să se poată baza în copilărie. Acestea au avut de obicei părinți foarte ocupați, care nu le-au acordat destulă atenție, astfel încât în această zonă au un deficit. Întrebate de ce simt tristețe, aceste persoane pot spune fie că viața nu are nicio noimă, fie că se simt fără viață și orice ar face nu pot fi fericiți.
Daca ceea ce simti corespunde cu ceea ce ai citit, hai sa vedem despre ce este vorba.
Ma intereseaza sa fii bine cu tine
Psihoterapeut Bucuresti Alin Gavrila. Telefon 0751.222.035 sau WhatsApp