Absenta motivatiei: pierduta sau gresit plasata?

Când un pacient vine la mine în cabinet cu plângerea „Nu știu ce e în neregulă. Pur și simplu nu par să am nicio motivație”. În acel moment, rotițele din capul meu încep să se învârtească. Încep să parcurg o listă de întrebări pe care le-aș putea pune și care ne-ar putea ajuta să ne dăm seama împreună, de ce s-a întâmplat acest lucru, de ce acum și ce ne-ar putea ajuta. Acestea nu sunt întrebări „secrete” predate doar terapeuților, așa că m-am gândit că ar putea fi util să le împărtășesc în așa fel încât pacientul să poată începe să exploreze aceste probleme.În primul rând, vrem să știm dacă această problemă de motivație este o schimbare recentă sau una care are loc de mult timp? Răspunsul la această întrebare începe să restrângă lista cauzelor.
Problemă de lungă durată?
Dacă ai avut întotdeauna probleme cu motivația, poate că există o tulburare de deficit de atenție sau o dificultate de învățare care a făcut ca organizarea timpului și începerea să fie mai grea pentru tine decât pentru alții. Este posibil să nu fi fost diagnosticat până acum, deoarece inteligența ta peste medie ți-a permis să compensezi și să performați la un nivel înalt. Aproape fără excepție, o persoană cu astfel de dificultăți se crede „mai leneș” și mai puțin motivată decât ceilalți. O altă posibilitate, dacă problema motivației este de lungă durată, este că există anumite probleme psihologice. Ceea ce este un mecanism de apărare într-un moment al vieții poate deveni o sursă de suferință într-un alt moment. Spre exemplu, cineva poate face față luptei dintre dorința de a fi acceptat pentru sine, așa cum este el și dorința de a-și mulțumi părinții, îndeplinind așteptările lor mari, făcând doar minimul pentru a „reuși” dar nefiind motivat din interior. Acest lucru poate funcționa foarte bine pentru o lungă perioadă de timp, păstrând părinții mândri de tine, dar având satisfacția interioară că ți-ai păstrat adevăratul sine, fără a încerca cât de mult ai putut. În viața reală, desigur, nimic nu este atât de simplu pe cât sugerează exemplul de mai sus. Motivele psihologice pentru o viață întreagă de motivare scăzută nu sunt adesea evidente la început și necesită o muncă de investigație. Un terapeut poate fi o alegere utilă ca și co-investigator în acest proces. Uneori, pacienții devin descurajați, deoarece cauza și vindecarea nu vin repede, dar dacă a durat 15-20-25 de ani pentru a perfecționa acest tipar, va dura de obicei cel puțin câteva luni pentru a dezvolta unul diferit.

Problemă recentă?
Ce se întâmplă dacă schimbarea motivației este mai recentă? În primul rând, trebuie să excludem cauzele evidente. Bolile fizice, depresia și consumul de alcool sau droguri. Dacă problema rezultă din depresie, schimbarea motivației poate fi însoțită de un sentiment de tristețe, deznădejde sau pur și simplu gol, fără chef de viață. Pot apărea modificări ale poftei de mâncare și ale tiparelor de somn, scăderi ale capacității de concentrare și amintire. Viața s-ar putea simți lipsită de sens și lucrurile care înainte aduceau plăcere, acum nu mai înseamna nimic. S-ar putea chiar să te gândești să-ți pui capăt vieții. Este posibil să fi conștient de ce eveniment(e) a dus la depresie sau poate fi mai greu de identificat de ce ți s-a întâmplat acest lucru în acest moment. În orice caz, merită măcar o discuție. Acum, alcool și drogurile. Acestea adesea interferează cu motivația. Mecanismul poate fi la fel de simplu ca amânarea activității academice pentru că bei și apoi te îndepărtezi, așa că bei din nou și din nou te îndepărtezi. Cât de curând ajungi sa bei mai mult și studiezi și mai puțin. Dacă ai dificultăți de motivare și în cazul in care te-ai hotărât să urmezi un tratament medicamentos, ca să-ți dai seama daca acesta a funcționat, există un experiment simplu. Oprește medicamentul complet timp de o lună și vezi ce efect are. Dacă motivația se îmbunătățește, consumul de alcool sau droguri pot fi cel puțin o parte a problemei. Desigur, dacă ești dependent de droguri sau alcool, poate dura mai mult de o lună pentru a observa orice efecte pozitive ale abstinenței din cauza simptomelor de sevraj.

Cauze multiple
Aici vreau să subliniez că pot exista mai multe cauze care să contribuie la problema ta de motivație. Consumul de alcool poate fi o cauză, dar nu singura. Ai putea avea o depresie agravată de consumul de alcool după ruperea unei relații de dragoste. Ai putea avea o tulburare de deficit de atenție, tratată cu marijuana. Poate că atunci când nu mai ești deprimat și ți-a revenit motivația, consumul moderat de alcool s-ar putea să nu mai fie o problemă.

Ezitări ale motivației
Unii pacienți experimentează o scădere mare a motivației undeva in jurul vârstei de 18-20 ani. Aceștia s-au forțat și s-au forțat fără încetare încă din gimnaziu pentru a obține admiterea într-un liceu bun, apoi pentru admiterea într-o facultate bună și iată-i… și-au dat seama că nu există odihnă pentru cei obosiți. Ei trebuie să se forțeze și să se forțeze încă mulți ani înainte de a se putea relaxa. Se simt arși și uzați și nu pot obține deloc motivația pentru a face mare lucru. Uneori par cu adevărat nedumeriți de ce nu pot ține ritmul acela pentru totdeauna. Înăuntru, mințile lor se roagă: te rog, dă-mi o pauză!. A vorbi despre asta ajută să ai unui pic de perspectivă asupra situației și la reîncadrarea acesteia, astfel încât plăcerea să aibă un loc alături de realizare. Nu neobișnuit, motivația unor pacienți scade atunci când realizează adevărul. Dintr-o dată, se instalează o conștientizare foarte neplăcută. Sunt într-un domeniu greșit. Dar este prea târziu să mă schimb acum. Va trebui doar să continui așa încă 30 sau 40 de ani ca inginer sau avocat sau medic sau orice altceva și aștept cu nerăbdare pensia pentru că nu pot să mă întorc, să mă răzgândesc acum. Voi încerca să nu mă supăr prea mult. Pot suporta orice. În plus, trebuie să fiu inginer, avocat, doctor, pentru că tatăl meu sau mama mea sau unchiul se așteaptă să fiu. Întrebări pe care să ți le pui: Această problemă cu motivația este generală sau specifică anumitor sarcini? Care este diferența dintre sarcinile pe care le fac fără nicio problemă și cele pentru care mă simt nemotivat? Ce lucruri pozitive s-ar putea întâmpla dacă sunt motivat și ce lucruri negative s-ar putea întâmpla dacă nu o fac? Acest lucru necesită o asociere liberă, așa cum o numim noi terapeuții – să vă lăsați mintea să plece și să vă uitați la orice răspunsuri apar, oricât de ilogice ar fi. Cine, în afară de mine, crede că ar trebui să fiu mai motivat sau crede că ar trebui să fac aceste lucruri pentru care nu am nicio motivație? Sunt eu un perfecționist? Perfecționismul poate avea o serie de efecte negative asupra motivației. În primul rând, este o povară teribilă și, ca toate poverile, devine mai grea cu cât o porți mai mult timp. Perfecționismul poate determina persoana să amâne să facă ceea ce trebuie făcut din cauza fricii de a nu atinge scopul: Dacă nu pot să o fac perfect, nu o pot face deloc”. Aceste reflecții sunt pur și simplu menite să fie un punct de plecare, să înceapă procesul de examinare a problemelor, să încadreze puțin întrebările. După cum am văzut, pot fi multe cauze. În fiecare situație, însă, se întâmplă ceva important și problema motivației este semnalul de trezire. În cele din urmă, nu este un lucru atât de rău să intri în contact cu ceva despre tine care are nevoie de atenție și să răspunzi constructiv la asta.